• Eu sunt printul din familia mea

    Ma numesc Marius Gabriel si am doi anisori si patru luni. Vreau sa va spun povestea unui print care se lupta cu unul din cei mai mari monstri ai timpurilor noastre: boala.

  • Duc povara unei boli..

    Am venit pe lume pe data 09.11.2009 ora 20:40, dupa o zi intreaga de chin, iar din primele ore am facut convulsii puternice. Din acea zi, viata a devenit o lupta continua pentru toti cei din jurul meu.

  • Dar speranta va exista mereu...

    Desi sunt mic, sunt un print puternic si i-am promis mamei mele ca pana la urma voi invinge monstrii si voi reusi sa tin capul ridicat, sa merg si sa ma joc. Totusi, mama este fericita numai sa ma vada zambind.

marți, 4 iunie 2013

DOAR UN COPIL

           De mult timp nu am mai intrat pe blog . Am fost foarte ocupati  , internati prin spital pentru a rezolva problema refluxului gastroesofagian , pe la recuperare sau in incercarea a ceva nou : acupunctura . Lui Marius nu-i poate pune ace dar in schimb i-a pus niste senzori cu cristale lichide . Acesti senzori erau pusi in punctele in care trebuiau sa fie acele .    
        S-au petrecut multe schimbari in viata micului meu printisor si chiar am crezut ca va fi afectat . Dar nu , copilul meu este puternic si mereu zambitor . Noaptea , cand nu pot dormi ma uit la el si spun ca Dumnezeu  a facut o minune ca mi l-a trimis .
           Am fost si la Galati pentru o noua evaluare dupa operatia de miofibrotomie subcutanata ,
am facut o noua programare pentru luna noiembrie . Nu avem inca banii necesari sau pregatirea sufleteasca pentru aceasta operatie dar mai sunt cateva luni in care speram ca viata noastra sa revina pe un drum normal si linistit .
        Pentru cea de a doua etapa a operatiei de miofibotomie subcutanata mai avem nevoie de 1000 euro .  Anul trecut , cu o saptamana inainte de operatie mai aveam nevoie de 500 euro dar Dumnezeu a facut o minune si am facut rost de ei . Ne rugam Domnului ca anul acesta sa nu mai fim asa stresati si sa reusim sa strangem banii necesari .
        Daca Marius nu ar fi fost schimbat dupa operatie poate renuntam dar el lupta si in fiecare zi imi arata ca vrea sa se joace , sa vorbeasca , sa faca lucruri pe care le face orice copil normal . Este foarte bucuros cand il imbrac sa mergem afara , dar cel mai fericit este cand il baga copii in seama si se joaca cu el .
         A inceput sa deosebeasca sunetele , rade la cantatul cocosului sau cand aude cucul cantand . Ii place sa se joace cu animalele . Acestea pentru el sunt lucruri noi care pana acum nu le-am observat si asta imi da forta sa lupt si sa fac orice pentru a face terapiile necesare sau a strange banii necesari operatiei .
     
Continuarea..